Crepe de Chine

Enfin, je suis la ! Vocea femeii trada bucurie .Fluturele incerca sa-si aminteasca unde o mai auzise. Mai devreme cand i se adresase numai in gand, nu avusese impresia ca ar fi vreo cunostinta de-a lui.Dar acum suna familiar.Mai ales felul in care pronunta vocalele.Curat si cu inflexiuni molatece, ca o melodioara pe care sa adormi fara griji.Mes chères amis, j’espère que vous n’avez pas été trop bouleversés par monsieur Le Temps…Degetele-i inmanusate se intindeau gratios prin ceata.Firele aurite radiau straluciri jucause din crepe de Chine-nul albastru. Cred ca are maini frumoase , isi spuse fluturele.Nu-i mai era frica de ea.Dimpotriva , o percepea ca pe o prezenta benefica.
Ce s-a intamplat? De ce-ai tipat « nu » ? Avem musafiri, doamna…Ah, excusez-moi, j'avais oublié de faire les presentations…spuse femeia aranjandu-si palaria.

Ma plictisesc titlurile

Nu mai da din geneeee....Nu mai da tu din aripi, ma gadili!Cum faci de esti tot timpul prins in genele mele? Nu stiu...n-o fac intentionat, pura intamplare, asta-i tot, spuse fluturele sec.Totul e o farsa! Exact asta vroiam sa spun si eu…Tu-ti dai seama cat de neverosimila e situatia asta ? Unul din noi sigur e mort, dar care ? La inceput am crezut ca tu esti cea care m-a adus aici, dar acum incep sa cred ca eu te-am chemat…daca nu cumva amandoi suntem morti. Eu nu cred ca suntem chiar morti-morti, cred ca e doar o …simulare.Sau un vis.Hm…zici?Of, nu stiu, dar ma simt…Chiar asa tu ce simti ? Lasa ce simt !Pierzi din vedere esentialul…Normal, daca nu vad…da, pierd din “vedere” dar nu si din simtire! Nu ma intrerupe, esti incurabila...Aici nu e..Taci femeie o secunda, doua, trei…Tu…simti ca eu sunt fluture ? Tot timpul ai fost ca un fluturas pentru mine, chicoti ea…Nu numai ca simt, dar te-am si vazut inainte sa ajungem aici, ai uitat ? Esti mic si galben,hi, hi, hi ….Scuze, nu ma pot abtine.Mda…aaa…ciudat , nu-mi amintesc mare lucru , doar un vartej si apoi pe femeia bizara cu manusi.Nu,nu,nu…nu !

Cu sau fara ceata

Zici? Avea obiceiul sa intrebe fara sa astepte neaparat un raspuns.Un obicei prost.Iar cand primea raspunsuri se multumea sa le contemple o vreme, apoi le clasa in folositoare si nefolositoare.Apoi se prefacea ca le uita.Pe cele mai multe chiar le uita.Ti-as sugera sa inveti sa pui corect intrebarile, mai spuse Timpul fara nicio intentie.Auzi, tu esti un personaj antipatic.Daca nu te superi as vrea sa vad filmul asta doar cu doamna…Teoretic asta era intentia nu, sa ne lasi un pic singuri, ca de tine tot am avut parte…Cu sau fara mine, tot aici ati fi ajuns…Rotocoalele albastrui se jucau acum intre ele.Se descompuneau in spirale care unduiau la infinit.Fluturele le-a urmarit cu ochii mijiti pana I s-a facut greata.S-a clatinat pe un piciorus, s-a invartit de doua ori si a cazut lat peste genele ei.

Urme in...ceata

Hai povesteste-mi filmul! Nu-ti povestesc nimic.Stii filmul.Eu venisem sa te iau acasa.Povesteste-mi filmul, isi spune ea in gand…doar povesteste…Nu mai povestesc nimic nimanui, nici macar mie, spuse el trist.Stii, aici povestile n-au urmari; sunt simple adieri, iar mie imi plac urmarile propriilor mele povesti.Adica, imi placeau…Hmmmm…Au fost momente in care urmarile povestilor tale m-au scos din minti.Mda, asta era si scopul.Ma simteam obligat sa las urme in sufletele oamenilor din calea mea.Uneori cu motiv, dar de cele mai multe ori… fara, spuse Timpul pufnind in ras printre rotocoalele de fum…

FILMUL DIN CEATA

TIMPUL venise cu masina.Rosie, decapotabila.Imbracat lejer, costum alb de in, palarie panama, o esarfa de matase cu print animal ii flutura neglijent la gat .I-o daruise o doamna incantatoare din propriul boutique de pe Lipscani. Binenteles ca o curtase , era cea mai cocheta femeie pe care o cunoscuse vreodata pe Pamant, iar el ca multumire pentru simpatie ii umpluse magazinul cu lalele…O femeie pentru care se gandise chiar sa renunte la profesia lui, cine stie, poate, candva o sa mai faca un salt …Cu gandul aiurea si-a scos o havana ,s-a spijinit de capota masinii si a inchis ochii.Asta e momentul vostru, le spuse celor doi.M-am gandit pentru inceput sa va pun un film cu Ingrid Bergman….Play it again Sam , tararararara,tarimtararara…Imaginile au razbatut prin ceata in mici sfere aurii.Regret ca nu se aude prea bine,.e un film vechi si foarte solicitat, se scuza el pentru calitatea proasta a sunetului.Oricum, aveti sansa sa vedeti un film impreuna, profitati.

Cu Timpul in ceata

Nu-mi… mai vorbi…fir-ar…ca unui fluture…ai… neputincios, spuse el balansat nebuneste de valsul genelor ei. Daca n-ar fi pozitia asta ingrata te-as invita la dans.Stii ca noi n-am apucat sa dansam niciodata? Imagineaza-ti ca dansam chiar acum …chicoti ea.Ar fi trebuit sa-mi inchipui ca primul dans cu tine o sa fie iesit din tipare! Fluture…mic si galben…sunt jalnic.Nu te mai vaicari ca nu ajuta. Si nu ma mai trage asa rau de gene, o sa mi le smulgi…hei, chiar ma doare, ce faci ? Nu…nici nu…cum sa…n-am ce sa…oofff…ziceam ca…sa-mi bag aripa in ea de eternitate! Un loc mai calm nu gaseai si tu …aiaiaiaiaiaiai…Nu stiam ca o sa vii cu mine, scuze…eternitatea urmatoare promit sa fiu mai inspirata…hai ca nu mai sunt valuri.Pacat ca nu pot deschide ochii, mi-ar fi placut sa te vad…cred ca mi-a fost dor de tine.Acum spui? Si mie, ii sopti el repede la ureche. Si mie…Tacerea care a urmat n-a lasat loc de echivoc: TIMPUL nu mai radea.

SINGURI IN CEATA

Gandurile au intepenit intre genele ei si aripile lui iar timpul nu mai era de gasit.Neverosimilul intamplarii il pusese pe fuga.Dar cui ii mai pasa de timp? Erau , in sfarsit, impreuna.Mi-am facut griji pentru tine , ar fi vrut sa spuna el,am crezut ca ai murit, ar fi vrut sa spuna ea; as fi vrut sa vin la tine in chip de om, pe un cal alb, ar fi ingaimat ca scuza el…iar eu m-as fi transformat in fluture alb sa zbor cu tine , ar fi spus timid si ea…Stiau amandoi de ce se aflau acolo.Banuiau ca timpul fugise sa nu le fie martor.Sau poate doar se ascunsese undeva si privea amuzat.Timpul are acest prost obicei.Nimeni nu stie de ce.Necunoscatorii ar fi tentati sa-l creada capricios.Cunoscatorii insa il iau in serios.Cand il prind, il studiaza pe toate partile, la microscop.Apoi fragmente mici din el sunt asezate in recipiente de platina , la racoare.Dar el reuseste intotdeauna sa-si adune faramele si sa scape intreg si cu hohote de ras.Rade sanatos, ca un copil pus pe sotii.Duce o existenta lipsita de griji , timpul asta.Liber,liber,liber.
Tu erai..isi aminti ea brusc.Un hohot de ras a izbucnit din neant.Un hohot care ii purta acum pe valuri calde.Sa te tii bine de genele mele, spuse ea.Eu trebuia sa fiu salvatorul tau azi, tipa neputincios el agatandu-se de genele ei.Chiar esti… nu simti ca zambeeeessssc….